Wednesday, February 9, 2011

Centrul Beiusului

      Beiuşul, înca din primele secole ale erei noastre, existau sate ale caror locuitori se îndeletniceau cu agricultura. După retragerea stăpânirii romane din Dacia, populaţia din Beius, organizata în obşti satesti, a continuat sa practice agricultura, creşterea animalelor si mestesugurile. Prima menţiune cunoscuta a localitatii datează de la 1263, dar oraşul a existat dinainte, dovada fiind ca la 1241 se vorbeşte de un district al Beiusului complet pustiit de tătari în timpul invaziilor de la 1241–1246.
      În documentele din perioada 1291-1242 localitatea apare cu toponimele Benenus, Benens, Belenus, Voyuoda de Bivinis sau Belenyes. Până la începutul secolului al XX-lea s-a folosit mai mult denumirea de Bins. Documentele atesta ca în secolul al XVIII-lea în oraşul Beius si împrejurimi, înfloresc agricultura, mestesugurile, comerţul, astfel ca spre sfârşitul secolului si începutul noului secol Districtul Beius cuprindea un târg – Beiusul si 72 de sate
      Ceea ce va impulsiona în mod deosebit dezvoltarea oraşului si ridicarea sa culturala va fi deschiderea unui gimnaziu de către vlădica Samuil Vulcan în 1828, eveniment de mare însemnătate pentru românii din Transilvania, deoarece va pregăti intelectuali români care vor deveni luptători neobosiţi pentru libertate naţionala si pentru unirea